Mai ţineţi minte întrebarea: tu ce vrei să te faci când o să fii mare? Sigur niciunul dintre noi nu a răspuns că vrea să se facă freelancer. Unii voiau să se facă doctori, arhitecţi, artişti, iar cei mai ambiţioşi voiau să fie şefi, directori sau patroni. Nici pomeneală de freelancer. Ce ar spune părinţii? Ia-ţi, mamă, un „servici” stabil, să ai şi tu o leafă, să poţi lua un credit la bancă!… Păi nu?

Azi spunem poveştile a doi oameni, care cel mai probabil nu au vrut, nici ei, să se facă freelanceri când erau mici, dar care nu au refuzat provocarea extraordinară atunci când ea a apărut.

Ştefania Trandafir şi Dragoş Bunea sunt super eroii din acest material, cu o vechime de 7-8 ani în freelancing.

Dar cum a început totul? Cum decizi deodată să o apuci pe un drum complet necunoscut?

Ştefania lucra în Imobiliare când a lovit criza. A fost nevoită să găsească alt drum. Curiozitatea a împins-o către nişte cursuri despre cum să faci bani din Social Media. Aşa a făcut cunoştinţă cu noţiunea de marketing afiliat.

Ștefania: La 48 de ani este greu să-ţi găseşti un job, şi nici nu mă încântă ideea să lucrez pentru altcineva. M-am apucat să învăţ afiliat marketing din cursuri de afară, mentorul meu a fost Chris Farrell. Affiliate marketing înseamnă să te documentezi tot timpul, într-un cuvânt:să înveţi.

Dragoş era din adolescenţă băiatul care te ajuta cu diverse probleme pe care le aveai cu laptopul său calculatorul. În facultate şi-a luat diverse joburi pentru a se putea întreţine, dar după 3 ani a decis că e vremea pentru o schimbare.

Dragoș: Visam să fiu propriul meu şef, să fac ce-mi place şi doar după-amiaza pentru că de pe atunci am început să-mi displacă extrem de mult faptul că trebuie să mă trezesc în fiecare dimineaţă ca să mă duc la muncă. Acum mă trezesc dis-de-dimineaţă doar când sunt în vacanţă. Dintre toate lucrurile încercate ca freelancer afilierea mi s-a potrivit perfect.  Posibilitatea de a colabora cu magazine şi companii din cele mai diverse nişe, libertatea de a încerca lucruri noi, de a inova în marketingul online m-a făcut să pun un pariu cu afilierea pe termen lung.

Ok, te faci freelancer, o să ziceţi. Şi apoi ce se întâmplă? Cum lucrezi? Răspunsul? Cum vrei tu!

Ştefania e genul de persoană matinală, se trezeşte la 6 dimineaţa şi cu mintea limpede se apucă de scris un prim articol al zilei, cu toate lecţiile făcute din ziua anterioară. Apoi urmează partea de promovare. Lucrează cam 6-10 ore pe zi, iar în weekend se concentrează pe documentare şi învăţare.

Ștefania: Iubesc să scriu şi simt cu adevărat că sunt fericită că pot să împărtăşesc anumite idei şi experienţe cu cititorii mei. Unele articole îmi iau ceva timp până le aduc într-o „formă” care îmi place. Între timp toate ideile care îmi vin în minte, le notez, ca să adun material pentru articole viitoare. În timpul zilei mai încep încă două sau 3 articole, pe care le termin în zilele următoare. Nu-mi place să dau rasol, dacă simt că sunt în pană de inspiraţie de scris, fac ceva care îmi place foarte mult şi mă deconectează instantaneu.

Dragoş, pe de altă parte, lucrează mult mai cu spor seara. Ziua şi-o începe pe la 10-11, verificând site-urile, reclamele, mesajele şi citind câteva ştiri. După pauză de masă, urmează mersul la sală. Seara revine la computer şi îşi continuă treaba.

Dragoș: Nu am setat anume ore, nu mi-a plăcut niciodată să lucrez “la ora”, consider că acest lucru e irelevant pentru că poţi de exemplu redacta 5 articole mediocre într-o oră sau poţi scrie un articol foarte bun în acelaşi interval. Totuşi să răspund la întrebare, aş spune că 30-35 de ore pe săptămână.

Probabil pentru majoritatea din voi, trecerea de la statutul de elev/student la cel de „om al muncii” s-a tradus cel mai dramatic în reducerea drastică a zilelor de vacanţă de la 4 luni la 21 de zile pe an. În freelancing misiunea de a face cerere de concediu e destul de dificilă, pentru că trebuie să ţi-o adresezi ţie. 🙂

Ştefania a decis să îşi acorde vacanţe. Merge liniştită în vizite la copiii săi, în Doha sau Dubai. Şi stă acolo şi 2-3 luni.

Pot să merg în Thailanda sau China şi să lucrez şi de acolo…în vacanţă fiind. Chiar sunt foarte inspirată când ajung în astfel de locuri. Am decis să plec din Bucureşti acum 4 ani, în Ardeal. Am putut să mă mut fără nicio grijă că îmi pierd locul de muncă. Îmi doresc să mai schimb câteva oraşe, unde să stau câte 4-5 ani.
Ștefania

Dragoş a hotărât că mini-vacaţele de câte 2 zile nu sporesc productivitatea. Aşa că şi-a sporit numărul de vacanţe.

Dragoș: De 2 ani de zile am început să apreciez mai mult momentele de relaxare şi investesc cât pot de mult în aceste momente. Anul trecut am avut parte de 4 vacanţe, iar anul acesta mi-am propus cel puţin cu una mai mult, în fapt chiar zilele trecute o planificăm pe prima din acest an.

Freelancing înseamnă deci să lucrezi când vrei, cum vrei şi mai ales, de unde vrei, atâta timp cât ai un laptop, o conexiune la internet şi dorinţa de a învăţa mereu. Un alt avantaj descoperit de Dragoş este acela că mitul „Munceşti mai mult, primeşti mai mult”, nu este chiar un mit, ci o realitate.

Orice drum necunoscut are însă şi câteva provocări pentru care e bine să fii pregătit. Lipsa unui venit stabil poate reprezenta o problemă pentru cei care nu se descurcă bine cu administratul banilor. Există şi momente în care lucrurile nu merg doar bine şi pe lângă lipsa venitului, se instalează şi senzaţia că nimic nu merge şi orice ai face e prost.

Dragoș: Cu timpul te reglezi, eu am învăţat să pun bani deoparte pentru a nu rămâne niciodată descoperit. Al doilea lucru ar fi lipsa de încredere. Momentele acele în care nu-ţi iese nimic, nu ai clienţi, nu câştigi mai nimic şi te gândeşti dacă nu cumva a fost o alegere proastă să devii freelancer. Sunt momente grele, dar dacă treci peste cu siguranţă vei căpăta mai multă încredere în tine şi acest lucru contează foarte mult.

În plus, pot apărea şi alte situaţii nefericite, cum ar fi probleme cu site-urile, instabilitatea unor advertiseri sau competiţie neloială.

Dragoș: Am avut mai multe momente neplăcute. Nu pot alege unul anume, aceste lucruri mi s-au întâmplat cam în fiecare an. Important e să treci peste cât mai repede. Momentele neplăcute nu merita păstrate în memorie.

Deşi trăim mereu într-o competiţie permanentă cu ceilalţi, deseori uităm că cel mai mare concurent al nostru suntem chiar noi înşine. Nu prea ne aducem aminte să ne comparăm pe noi de astăzi cu noi cei de ieri şi să contemplăm şi apreciem modul în care am crescut şi învăţat, să ne bucurăm de victoriile obţinute.

Ștefania: Cel mai mare succes ca freelancer a fost când am învăţat să-mi construiesc singură primul site funcţional, cap coadă.

Dragoș: Cel mai mare succes ca freelancer poate fi catalogat investiţia de 250 lei într-o campanie de Facebook Ads la care am avut un ROI de peste 10.000 de lei într-un timp extrem de scurt.

Orice început este dificil, orice schimbare poate inspira teamă. Dar nicio experienţă demnă de povestit nu va începe vreodată cu „ A fost super simplu..”

Ștefania: A fost o schimbare radicală în viaţa mea şi nu cred că s-a produs întâmplător. Tot drumul pe care l-am parcurs în afiliere a fost o experienţă frumoasă, plină de emoţii, de încercări. La început am renunţat de două ori într-o lună, apoi am luat-o de la capăt. Începutul nu este uşor. Eram ca un burete uscat care absoarbe tot ce învaţa. Ţin minte că stăteam şi 14 ore la calculator, căutând, încercând …şi în final reuşind. Este o meserie foarte complexă în care trebuie să ştii suficient de bine din toate:wordpress, găzduire, SEO, photoshop, social media, adwords, etc

Freelancingul este o provocare. O provocare spre o aventură formidabilă.

Dragoș: Sunt pe cont propriu de 8 ani de zile, am avut atât perioade mai bune cât şi mai puţin bune. Probabil aş fi regretat enorm dacă nu aş fi avut curajul de a-mi urma visul. Nu a fost şi nici nu va fi tot timpul uşor pe cont propriu, eşti singurul om de pe o navă în largul mării. Tu eşti comandantul, mecanicul, ofiţerul de punte şi marinarul în acelaşi timp. Pot fi zile calme cu soare blând sau furtuni. Important e să-ţi placă acest stil de viaţă. Pot rezuma totul şi în doar trei cuvinte: îmi trăiesc visul.

Ţi-e dor de vremurile când te plimbai în parc în timpul săptămânii? Simţi un bolovan în stomac când citeşti articole despre oameni care se plimbă cu lunile în jurul lumii? Trebuie doar să îndrăzneşti.

Dacă nu-ţi place ceea ce faci, nu te păcăli că va fi mai bine că nu va fi. Trăieşte-ţi visul azi, posibil ca mâine să fie prea târziu. Va fi greu, extrem de greu câteodată, dar dacă-ţi place ceea ce faci nu ai cum să nu reuşeşti.  Nu uita că mai întâi trebuie să crezi tu că se poate şi dacă ai voinţă orice e posibil.
Dragoș

Ştefania şi Dragoş se bucură de libertatea extraordinară de a face ce le place şi ei au învăţat deja să transforme orice dezavantaj sau piedică într-o lecţie învăţată.

Le mulţumim că ne-au povestit experienţele lor şi le dorim mult succes şi de acum încolo şi, desigur, spor la conversii! 🙂