First date..
Ne-am cunoscut prin 2009. Eram la începuturi: începusem o afacere, începusem o relaţie, aveam o echipă nouă, online-ul avea uşile deschise, era după criză. Am făcut cunoştinţă printr-o colegă. Nu mi s-a părut foarte interesant, aveam impresia că nu e decât un consumator de bani, pentru că mă raportam instant la venitul meu lunar relativ mic. Calculul meu era: ce îmi aduce mie relaţia asta de afiliere, de fapt? Deci eram foarte reticentă la întreaga poveste, darămite să mai avem o relaţie. Nu mă gândeam că va dura atât. Dar…se pare că sunt adeptă relaţiilor stabile 🙂
Aşa cum am zis, am început prin 2009, când lucrăm la un “mall online”şi aveam destul de mulţi jucători în platformă. Era totul destul de dificil atunci, nu era atât de automatizat, furnizorii de produse nu erau aşa receptivi la tot procesul (poate şi pentru că era ceva nou şi pentru ei), marjă nu era ceva extraordinar şi situaţiile de lipsă stoc erau destul de dese, mai ales pe haine. Dar am decis să intrăm în această relaţie, pentru că nu prezenta costuri: plăteam doar procent din vânzare. Sigur, a fost destul de greu să ajungem la un procent comun având mai mulţi furnizori pe site, cu marje diferite, dar am început. Nici nu mai ştiu câte comenzi erau atunci în site, le numărai pe degete, dar uşor-uşor a proiectul a început să meargă.

De ce să plătesc dacă nu primesc nimic înapoi?
Traducere: De ce trebuie să plătesc eu comision pentru o comandă care nu se finalizează pentru că produsul nu este în stocul furnizorului?
Durerea mea cea mare de atunci, şi a afiliaţilor, da, era problema lipsei stocului. Eu nu îmi puteam permite să plătesc un comision la o comandă care nu se finaliza. Aşa că nu dădeam mai departe acel comision. Dar am început întâlnirile cu 2Parale. Am fost la câteva. Şi am avut prima ceartă aprigă cu afiliaţii care munceau pentru acea comandă şi cărora li se părea normal să fie plătiţi. Până la urmă, aduceau consumatorul în site şi el plasa comanda. Nu era vina nimănui că produsul nu era în stoc. Nici măcar a noastră. Dar cineva trebuia să îşi asume ceva. Aşa că am urmat sfatul celor de la 2Parale şi am ajuns la un compromis: comisionul de consolare (un procent mai mic din valoarea comenzii sau o sumă fixă).  Acum văd ceva mai diferit lucrurile: un management mai bun al stocurilor, acordarea unor bonusuri afiliaţilor unde am întâmpinat astfel de situaţii.

Abordarea reactiva, mecanică: am intrat în relaţie, lucrurile vor merge de la sine.
Traducere: urc unelte şi aştept comenzile
Am mai flirtat pe lângă. Acum că prinsesem gustul întâlnirilor :). Aşa că am ajuns şi la un alt jucător din afiliere, din acea perioadă. Dar nu a mers. Nu prea erau comisioane acolo, relaţia era mai greoaie. Cumva, am mers din inerţie.
Am urcat unelte, am trimis mailuri afiliaţilor, ne-am anunţat intrarea, eram încântaţi de vânzări. Ne-a ţinut câteva luni. După care am început să facem lucrurile ceva mai mecanic. Urcam unelte, puneam feed-uri, mai răspundeam la nişte mesaje din partea afiliaţilor, lăsându-ne acoperiţi de alte chestiuni mai importante: ce branduri mai aducem, cum mai negociem marja, cât e transportul, ce acţiuni mai facem, etc.

Eu nu te pot scoate în oraş, în aceleaşi locuri, în absolut orice sezon, vara sunt la mare, iarna la munte..costurile sunt mari..
Traducere: nu pot oferi acelaşi comision şi în perioadele de reduceri. Marja mea e mai mică şi nu îmi permit.
A mai trecut ceva vreme şi, de-a lungul timpului, au apărut și copiii: un magazin pe fashion, unul pe electrocasnice..Ne-am bucurat pentru fiecare dintre ei. Bineînţeles, au intrat din start la 2Parale. De ce? Pentru că aveam nevoie de awareness, pentru că plăteam per comanda finalizată, pentru că puteam controla procentul, pentru că erau vânzări care veneau, nu doar bani pe care îi plăteam şi pentru că am considerat că este un plus, per total. A apărut apoi şi abonamentul. Nu pot să spun că a fost o surpriză, că până la urmă toţi suntem aici pentru afaceri (fie ele şi unele romantice). Până la urmă, foloseam platforma şi pentru asta era normal să plătim. Nu pot să zic că am sărit în sus de bucurie. Dar am înţeles raţionamentul. Faci un calcul între procentul acordat  afiliaţilor şi comisionul 2Parale, jonglezi cu ele, vezi dacă îţi permiţi ieşirea pe piaţă..şi cam asta este. La început nu am făcut prea multe calcule. Beneficiile ne interesau şi la nivel de imagine, iar vânzările veneau.  A fost bine că am putut stabili comision diferenţiat în funcţie de categoria de produse, asta ne-a ajutat mult. Am pus şi comision diferenţiat dacă produsele erau în colecţie nouă sau la reducere. Şi aici a fost un plus.

Rutina ne omoară. Lipsa de comunicare, la fel.
Traducere: nu e suficient să urci uneltele şi să aprobi afiliaţi. Trebuie să vii în întâmpinarea lor, să ai o comunicare dinamică a ofertelor tale, să fii proactiv.
Am mai avut o rundă de entuziasm. Am mai deschis o dată uşa de comunicare către afiliaţi, prin intermediul platformei. I-am contactat pe cei mai buni, după ce ne-am uitat în statistici. Nu era greu, erau cam aceiaşi afiliaţi, să zicem top 10. I-am luat pe fiecare, le-am scris , ne-am prezentat. Nu prea au reacționat, darămite să fie proactivi. Dar nu ne-am lăsat, am insistat până au răspuns. I-am întrebat cum li se pare, ce mai au nevoie de la noi, cum să facem să meargă mai bine și ne-am ţinut de treabă câteva luni. După care ne-au prins iar altele. Că aşa e în viaţă, aşteptam lucrurile să se întâmple ACUM, rămânem dezamăgiţi dacă nu se întâmplă atât de rapid pe cât ne aşteptăm şi ne despărţim drumurile dacă ajungem la concluzia că relaţia nu merge.

Tentaţiile sunt mari, de ce să nu încerc? O viaţă am.
Traducere: de ce să plătesc de 2 ori pentru o comandă? Mie comenzile îmi vin oricum, brandul meu este cunoscut.
Am încercat şi double date-uri. Am mers pe Adwords, comparatoare, social media..Am încercat tot ce am crezut că trebuie încercat şi ce ne-am permis. Uneori au fost chiar relaţii lungi. Nu era uşor, toate canalele acestea necesitau bani. Iar noi voiam să creăm un drum pentru copilaşii noştri, trebuia să testăm. Problema grea a fost când am văzut că înregistrăm comisioane duble, pe două canale diferite, Adwords şi afiliere.  Ne-am chinuit, am lăsat o perioadă bună să identificăm procentul comisioanelor duble, ne-am certat, nu ne-a convenit şi până la urma le-am lăsat aşa. De ce? Nu merită. Aveam probleme mai importante decât un procent nesemnificativ  de comisioane dublate. Până la urmă, fiecare e dator să decidă cât de important este pentru el canalul de afiliere: dacă va considera că afilierea este un canal important, va oferi acel comision. Dacă nu, va oferi un comision mai mic sau deloc. Toate canalele de marketing şi vânzare sunt canale asumate. Decizia de cumpărare nu se ia pe loc.  Am trecut şi peste  asta. Până la urmă, toţi facem compromisuri în viaţă, ca relaţia să meargă.

Plătesc prea mult pentru această relaţie.
Traducere: De ce e factura 2Parale atât de mare? Pentru că ai avut comenzi exact atât de mari.
Când am mai crescut, am primit şi ajutor: am avut pe cineva care s-a ocupat îndeaproape. Şi care a ţinut relaţia mai apropiată. A avut grijă să comunice des cu afilații, să le propună concursuri, să recompenseze pe cei mai buni, să urce în permanenţă unelte, de fiecare dată când era ceva nou de comunicat, când erau reduceri. Bannere pe toate dimensiunile, feed-uri generale sau pe categorii, orice credeam că ajută. Primeam şi cereri specifice de la afiliaţi sau îi întrebăm noi. Atunci chiar am lucrat pentru relaţie. Şi s-a văzut. Copiii au crescut, chiar dacă nu toţi au avut acelaşi ritm. Fashionul mergea extrem de bine. Aveam comisioane multe şi facturi mari de plătit către platforma. Era un impact la primirea facturii, când trebuia să scoţi banii din contul tău să îi dai mai departe. Dar, am stat şi ne-am gândit că acea sumă a fost doar un procent din valoarea comenzilor pe care  le primiserăm, valoare pe care o şi încasaserăm. Ce poate fi mai sigur şi mai lipsit de riscuri decât atât?

Uneori, relaţia pur şi simplu nu merge. Nu trebuie să fie nimeni vinovat.
Traducere: Magazinul meu este de nişă, nu merge în afiliere. Am plătit degeaba cele 2 luni cât am rămas în platformă.
Electrocasnicele mergeau slăbuţ la noi, orice am fi făcut. Aveam comenzi, dar nu suficiente. Am crescut procentul, perioada de recurență, am făcut concursuri, am dat premii. Am făcut tot ce am crezut de cuviinţă. Şi tot nu era cum voiam noi. Nu ne explicăm de ce, pentru că valoarea comisioanelor era similară cu cea de pe un alt site, şi acela mergea. Acum, sunt atâtea elemente pe care să le iei în calcul: tipul de produs, concurența online, preţul produsului, nişă, etc. Sincer, nu ne-am pus niciodată problema să renunţăm la el (în relaţia de afiliere). Până la urmă, nu stăteam în fee-ul acela lunar pentru platformă, iar comenzile veneau. Am ajuns la calcule, argumente pro și contra, discuţii, situaţii, decizii. Dar am rămas. Până la urmă, erau comenzi care veneau. De ce? Pentru că trebuia să fim acolo, pentru că vroiam să fim acolo, pentru că rămăsesem din inerţie, pentru că voiam awareness sau pentru că încă sperăm să găsim problema şi, implicit, cheia spre succes. Sunt atât de multe explicaţii posibile. Tu de ce stai? Sau de ce alegi să rămâi într-o relaţie?

Fiecare relaţie este  o experienţă. Ce am învăţat din aceasta?
Traducere: Încearcă să ai toate informaţiile înainte să concluzionezi că nu funcţionează. Eventual, află de ce nu merge şi dacă ai făcut tot ce puteai pe această zonă.
Ce am învăţat din toată relaţia asta? Ca o relaţie se ţine în doi, că dacă doar unul munceşte pentru ea, nu funcţionează. Că dacă nu există comunicare, lucrurile se duc naiba. Că e important ce aşteptări îmi setez de la relaţie. Că e important să îmi stabilesc nişte obiective şi să muncesc mereu să le ating. Ca în orice relaţie: îndragosteala nu e suficientă să ţină o relaţie, acţiunile şi gesturile din fiecare zi o ţin. Că trebuie să fii deschis faţă de celălalt. Să îi spui ce vrei, ce îi ceri şi ce vrei să îţi ofere. Să stai suficient de mult în acea relaţie ca să poţi să fii sigur, odată închisă uşa, că ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă ca ea să meargă. Credeţi-mă, exact aşa e în afiliere. Nu e suficient să intri în sistem, să urci nişte unelte şi să te aştepţi ca afiliaţii vor veni instant şi că vânzările vor curge, pentru că ai un brand în spate. Nu e motiv suficient să stai 2 luni în platformă ca să spui “nu merge”.  Nu e suficient dacă nu comunici cu afiliaţii, fie şi ei mai puţin receptivi; e interesul tău să le atragi atenţia, ei pot lucreze şi cu alte branduri care sunt mai active, pe care le promovează şi care le aduc vânzări. Un comision nu înlocuieşte lipsa ta de reacţie şi lipsa de comunicare. Încearcă, modifica, testează, comunică.

Ce am mai învăţat? Că îmi plac relaţiile stabile. Cele pentru care lucrezi. Cele care te fac să gândeşti că a meritat.